Miniatura unui continent.Nu atat de mica pe cat m-am asteptat. Nu atat de salbatica pe cat mi-as fi dorit.
in viata, calatorim singuri si invatam singuri ... din orice...
E dificil de gasit un element care sa reprezinte Kosovo. Zona de razboi inca in ciuda senzatiei de civilizatie si securitate pe care o lasa o Pristina cosmpolita, cu locitori tineri, si bine imbracati, cu multumea de expati adusi aici de conflict sau de alte interese. Puteam sa arat fotografiile victimelor de razboi lipite de gardul cladirii UNMIK, reclamele cabinetelor de avocatura vizibil expuse prin tot orasul. Sau semnele de circulatie pentru tancuri sau alte masini militare. Strania combinatie de masini agricole si vehicole miltare impreuna pe aceleasi drumuri in afara capitalei ... epidemia de constructii noi fara noima si fara eleganta celor vechi lasate in paragina. Dar asta ati vazut deja la stiri. E o vibratie interesanta pe care o simti doar daca ajungi acolo. E istoria care se intampla sun ochii tai. Si nu vine cu cel mai frumos parfum. Am realizat aceasta vorbind la granita cu Serbia cu unul din militarii kosovari insarcinati cu controlul care m-a intrebat care este impresia mea despre Kosovo si de ce un turist ar alege Pristina ca destinatie in loc sa ajung la plaja in Croatia. "It is the History in making, my friend" am raspuns asteptand sa primesc actele. "I cannot find it anywhere else in Europe these days. It has the strangest feeling. And as you see there are tourists for that also."