Intr-o dupamiaza de iarna a inceput sa ninga si exact in momentul in care am ascos aparatul sa imortalizez momentul, luminile de pe stada s-au aprins si a iesit ceea ce vedeti. N-am mai simtit ca e frig, n-am mai simtit ca sunt singura si am uitat complet de ce iesisem din casa. M-am gandit ca orasul poate fi uneori la fel de frumos si de generos ca si natura daca poate sa iti ofere astfel emotia unei zapezi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superb...
RăspundețiȘtergereImi plac a doua, a treia si a cincea fotografie. Raluca Ioana Agasanu, http://ralucaagasanu.blogspot.com
RăspundețiȘtergere